marți, 21 aprilie 2009

Noapte - by Leto

Noapte

Intr-o noapte de mai ne-am cunoscut. Pe net. Intamplator. Am vorbit, am ras impreuna si am plans impreuna. Intr-un an o cunosteam mai bine decat ma cunosteam pe mine, ii stiam gandurile ii simteam prezenta in fata monitorului. Impreuna eram un intreg. Cand isi serba ziua de nastere eram acolo in fata webcamului si suflam alaturi de ea in lumanarile de pe monitor. Cand a fost bolnava mi-am luat concediu si am stat alaturi de ea. Ne desparteau kilometri de drum, kilometri de cabluri si fibra optica.
Intr-o zi nu a mai intrat. Nu m-am ingrijorat, se mai intamplase. Am inceput sa ma ingrijorez dupa patru zile. Ma obisnuisem atat de mult cu prezenta ei incat simteam ca lipseste o parte din mine. Am devenit nervos, am reinceput sa fumez..uimit de efectul pe care il avea despartirea asupra mea. Dupa doua saptamani m-am hotarat..am cautat in agenda telefonului numarul pe care nu-l folosisem nicodata. Am stat cu telefonul intre palme multa vreme, am fumat o tigara, doua. Nu reuseam sa ma conving sa sun imi era frica. O frica irationala, rea. Mi-am aprins a treia tigara si am apasat butonul verde. A sunat...mult, foarte mult. O voce de femeie a raspuns....tarziu. '' Da...''. Cuvintele mi s-au rostogolit pe buze mai mult din reflex '' Buna seara doamna..as vrea sa vorbesc cu Alina..sunt un prieten..vechi''. S-a lasat linistea..o liniste sumbra. Pana si staticul era undeva in spate, infundat. ''Alina...Alina..s-a dus...''. Tonul ei, linistea, frica irationala dinainte..totul a capatat sens. Ochii mi-au ramas deschisi, mari privind fix inainte catre un punct unde de fapt nu vedeau nimic. Am dat drumul telefonului am deschis usa si am iesit. Am mers surd la zgomotele din jurul meu, am mers inainte fara oprire. M-am urcat in masina fara sa-mi dau seama cum am facut-o si am plecat. Nu stiu cat am mers sau unde. Drumul s-a ingustat, asfaltul a disparut. O ceata deasa s-a lasat brusc, atat de deasa incat lumina farururilor se reflecta la mai putin de un metru in fata. Am oprit si am coborat din masina. Mi-am aprins o alta tigara si m-am uitat in jur..ceata incepuse sa se disperseze. Am vazut un drum de tara neasfaltat, padure in jur si la 20 de metri in fata o fantana. La fantana o silueta in alb invartea cu greutate roata. Brusc am devenit constient de linistea din jur, o liniste dureroasa. Singurul zgomot era scartaitul rotii. M-am dus catre fantana incet in pas de plimbare. Silueta a devenit o fata in rochie alba o rochie ca de mireasa. Mi-am intors privirea catre masina si am vazut cum farurile palpaie si se sting..apoi masina s-a topit incet..drumul a disparut. Priveam toate acestea fara mirare ca si cum ar fi fost normal sa se intample.Cand m-am intors fata intorsese capul catre mine... Era ea..Alina. Imi zambea. Cuprins de o fericire fara margini am inceput sa alerg catre ea..hainele mi-au disparut s-au topit de pe mine dar nu conta. Alergam gol, fericit, am inceput sa plutesc. Mi-am privit mana si am vazut ca devenise transparenta. Ma topeam dar nu avea importanta..ea era acolo...ma astepta. Si am continuat sa zbor...

Niciun comentariu: