marți, 21 aprilie 2009

Time Frame - by Ghanima

M-am trezit acoperit de sudoare. Rece. Ca in fiecare dimineata..
Ma ridic din pat si ma duc la baie. Inima imi bate sa-mi sparga pieptul. Ca in fiecare dimineata..Acelasi cosmar imi bantuie noptile..dar e din ce in ce mai clar si imi e din ce in ce mai greu sa ma trezesc din el. Imi dau cu apa rece pe fata si ma privesc in oglinda. Imagine e difuza, lumina palpaie si cu coada ochiului vad o reflexie in oglinda. Ma intorc brusc si decorul baii dispare..sunt iar in padure, in padurea blestemata din vis. Cerul e atat de aproape ca pare sa se prabuseasca, ploaia se scurge marunt printre frunze. Il aud venind din spatele meu, calcand pe frunze, indoind tufisurile. Incep sa alerg si alerg fara sa ma uit in spate, alerg cat pot de repede pana ma prabusesc cu rasuflarea taiata intr-un luminis..In jurul meu sunt frunze si disting in stanga o stralucire metalica. O arma...O ridic ma uit la ea scot din reflex incarcatorul il bag inapoi armez si astept. Stiu ca e aproape il pot simti, il aud invartindu-se in jurul meu asteptand momentul propice sa ma atace. Si brusc il aud calcand in stanga mea. Ma intorc si stam fata in fata cu armele unul spre celalalt. Il recunosc acum...e schimbat dar e tot el. Timpul pare sa se opreasca..ii sudiez trasaturile..e mai slab si fata parca e din piatra, o cicatrice ii strabate gura coborand spre gat, tuns scurt ca de obicei, poarta o armura care pare sa-i acopere tot corpul si arma lui pare sa fie la fel ca a mea doar un model mai avansat. Ploaia reincepe brusc, puternic imi intra in ochi si ma uit la el cum se bucura de ea ca cineva care nu a mai simtit ploaia pe fata de ani. Il intreb " de ce?" si inainte sa raspunda ridic arma si trag...Nu am asteptat raspunsul pentru ca nu aveam de ce..Il stiam. Acelasi raspuns pe care il primisem si de la ceilalti..
Ma uit la corpul prabusit si ma vad pe mine..de fiecare data ma vad pe mine. De asta imi este atat de usor sa-i recunosc pentru ca sunt eu. Sunt eu cu cativa ani mai mare, sunt eu mai batran dar intotdeauna eu.. Arunc arma si ma intorc si ma trezesc inapoi in baie privindu-ma in oglinda.
Ma intreb cat de mult mai am pana la bariera, pana sa ma scufund intr-o stare de nebunie, pana cand nu o sa mai disting realitatea..
Pentru ca cosmarul va reincepe din nou si din nou...Pana cand?

Niciun comentariu: